Pățania 1: cadourile pentru iubită

vizual

Da, deci aveam 16 ani, monosprânceană, plete și… prima mea prietenă.

Cu puțin timp înainte de Crăciun, mama a trebuit să plece câteva zile cu muncă și m-a lăsat în grija bunicii, cu 160 lei (1 milion 6 sute, cum era pe vremea aia) în buzunar. Evident că din banii ăia trebuia să o ajut pe bunica la cumpărături, să-mi mai cumpăr și eu o shaorma, să ies în oraș…adică să trăiesc din banii ăia până se întorcea.

Doar că eu eram cam pămpălău (bine, nici acum nu-s mai breaz, dar vorba vine). Și dacă ar fi să aleg un singur domeniu în care excelam (în pămpălăziciune, zic), aș alege fără să stau pe gânduri… fetele.

Acestea fiind spuse, îți dai seama cum am reacționat când m-a sunat al meu prieten bun și m-a întrebat: ”Și…ce i-ai luat prietenei de Crăciun?”

”Cum adică ce i-am luat? Aoleu, da, vine Crăciunul! Cadou, ce cadou? Ce ar trebui să îi iau? Dacă nu îi place? Oare ea ce mi-a luat? Ce mă faaac?”, toate astea cu o voce d.aia pițigăiată …știi tu.

Soluția? Sună-i colega de bancă și convinge-o să meargă cu tine la cumpărături!

Zis și făcut. Stabilim să ne vedem la Unirii. Eu îmi iau bănuții (aia 160 de lei) în buzunar și mă îndrept spre ce urma a fi dobândirea uneia dintre lecțiile importante ale vieții – nu te duce cu fete să cumperi cadouri cu toți banii la tine.

Bănuiesc că poți ghici ce a urmat…

După ce ne-am învârtit o oră prin magazine de nici nu mai știam cum mă cheamă, ne-am oprit în fața unor bijuterii – cercei și o brățară. Drăguțe, ce-i drept, dar știi cât costau? Exact, 160 de lei.

Cu toată bărbăția mea am șoptit ”Dar…dar ăștia sunt toți banii mei”. Evident, nu am avut succes de cauză.

”Cum adică, vrei să spui că nu o iubești? Vrei să spui că nu merită un cadou frumos?”. Ce căcat poți răspunde la asemenea întrebări? Scoți banii, îi pui pe tejghea și îți faci o cruce.

Urmează să îi explici mamei tale cum de-ai consumat toți banii mai repede decât i-a luat ei să ajungă de acasă până la destinație.

Și știi care-i faza cea mai tristă? Nici măcar nu cred că i-a plăcut cadoul…

Apropo: Am sunat fata (căreia îi era destinat cadoul) să îi cer voie să postez povestea asta și mi-a spus că i-a plăcut cadoul. Heh, cum spuneam, mă pricep cu fetele.

Apropo 2: Mama e minunată și m-a înțeles cu faza aia. De atunci, însă, insistă mereu să mă însoțească atunci când mă duc să cumpăr un cadou. Probabil vrea să fie sigură că nu îmi amanetez apartamentul sau ceva.

Apropo 3: Mai sunt 9 săptămâni până la Crăciun. Așa că mai jos ți-am lăsat colindul pe care l-am ascultat când îmi schițam articolul în minte. Enjoy 😄! Duminica viitoare vin cu o altă pățanie de Crăciun, așa că dacă ți-a(m) plăcut, dă-mi un like la pagină sau un subscribe la blog. Thx!

Până data viitoare, cele bune!

Bogdan

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s