Pățania 2: Primul meu Secret Friend

vizual-2

Ok. Eram mic, undeva prin generală, clasele I-IV. Sincer, nu mai țin minte exact câți ani aveam, dar povestea asta clar m-a marcat. Ah,  și până să trecem mai departe…să fie clar, când zic că eram mic, mă refer la vârstă. Ca înălțime de pe atunci eram aproape dublu față de orice alt coleg de clasă.

Bun. Să revenim.

Vine învățătoarea noastră (pe care mi-o amintesc ca pe o versiune feminină a lui Hitler) și ne spune că ne propune o activitate inedită de Crăciun. Ceva super la modă și că sigur o să ne distrăm.

”Wooo”. Așa eram cu toții și abia așteptam să ne spună despre ce era vorba.

Da. Urma să avem parte de primul nostru Secret Friend. Din păcate nu varianta aia în care extragi bilețelul cu 2 săptămâni înainte, după te chinui să faci schimb de bilețele cu ceilalți până îți ”pică” cineva de care îți place și apoi ai timp destul timp cât să te duci să cumperi un cadou care să o/îl dea pe spate.

Nu.

Varianta aia basic în care pregătești un cadou, îl îndeși sub brad și aștepți să vezi cine e norocosul destinatar. Știi cum e, dacă se bucură te duci și îi spui că e de la tine, dacă se întreabă cine e idiotul, brusc ceva urgent se întâmplă într-un alt colț îndepărtat al camerei și trebuie neapărat să fii acolo.

(Apropo, la varianta asta ”basic”, un prieten a primit 2 ani la rând un set cu gel de duș și toate cele pentu ”o piele catifelată după care vor tânji toți bărbații”… recomand varianta cu bilețelele trase în prealabil, na.)

Așa. Deci urma să cumpăr un cadou pentru un prieten necunoscut. Momentan.

Ce putea să se întâmple rău la primul meu secret friend? Ahaha…

Eram suuuuper entuziasmat. Urma să fac Crăciunul unei persoane mai bun. Urma să cumpăr cel mai tare cadou, să văd bucuria din ochii ei și să fiu eroul zilei. Și urma, la rândul meu, să primesc un cadou minunat, așa cum doar în povești se întâmplă.

Așa că am dat o fugă până la librarie, am petrecut mai mult de o oră cu doamna de acolo să aleg cartea perfectă, am împachetat-o în cel mai frumos ambalaj și am scris o felicitare cu toată inima mea (un fel de –din toată inima- scris alfel).

(Ok, în paragraful de mai sus mai mult ca sigur mănânc rahat. Cel mai probabil am luat o carte dublură din bibliotecă și am împachetat-o în ce îi mai rămăsese mamei de anul trecut, dar vreau să îți fac o impresie bună, deci varianta de mai sus e cea adevărată, ok? )

Fast forward, cadourile erau sub brad. Toți eram îmbrăcați în roșu. Tânjeam să ne ducem să ne luam cadourile în timp ce varianta feminină a lui Hitler (adică învățătoarea mea, remember?) bla bla băia ceva pe fundal despre cum să nu ne îngrămădim toți sub brad în același timp. Ce naivă…

Cadoul meu a fost ridicat de cineva. Nu-mi mai amintesc de cine, nu-mi mai amintesc reacția, nu-mi păsa. În momentul acela eram doar eu și cadoul destinat mie. O relație ce avea să dureze cel puțin un an de zile. Cadoul meu. De Crăciun. Abia așteptam!

Văd un ambalaj micuț. Ah, e ceva mic și de calitate, îmi spun. Rup ambalajul și mă trezesc în mână cu…

Cu…

Cu…

CU CRETĂ!!!!

CRETĂĂĂĂ

FUCKING CRETĂĂĂĂ!

Nici măcar nu erau noi, cumpărate, erau fix ciordite de la tablă. Mă uit la ambalaj, erau rulate într-un ziar și nici măcar nu era pagina 5 (aia cu fete).

Nu. Erau 3 bucați de cretă, inegale, rupte, șterpelite de la tablă…

Apropo: băi, măcar era cretă colorată, nu era d’aia albă, obișnuită.

Apropo 2: partea cea mai nașpa abia după a urmat, când îl vedeam pe tipul care pregătise ”cadoul” alături de prietenul lui cum, cu un rânjet mare pe față, scanau privirile dezamăgite din clasă ca să își dea seama cine era ”norocosul” fraier. Yep, that’s me!

Apropo 3: colindul pe care ți-l las astăzi este în concordanță cu ce se întâmpla în suflețelul meu în momentul ăla 🙃

Apropo 4: Duminica viitoare vin cu o altă pățanie de Crăciun, așa că dacă ți-a(m) plăcut, dă-mi un like la pagină sau un subscribe la blog. Thx!

Dacă nu ai apucat să citești prima pățanie și care este ideea articolelor ăstora, aruncă un ochi aici: Pățania 1

Până data viitoare, cele bune!

Bogdan

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s