Carnetu’ de note a lu’ mamaie

Băi, nu știu de voi, dar mie mi se întâmplă fooooarte rar să am o carte câștigătoare în fața vreunui membru al familiei. Că de, ei sunt mai deștepți, mai trecuți prin viață, mai un bănuț la pușculiță. DAR, și când nimeresc momentul…

Despre mamaia am mai scris: este o bunicuță la 81 de ani, plină de energie, aproape mereu pusă pe șotii și întotdeauna interesată de notele prezențele mele de la master. Ah, și încă ceva. Are un talent aparte să altereze puțin adevărul. Adică, cum să îi zic mai clar: ”mai bine o poveste frumoasă decât una adevărată”.

Bon. Continue reading

Advertisements

Scurtă: Cum m-a primit mamaia

Am hotărât să dau o fugă pe la mamaia.

Îmi place tare mult să trec pe la ea. Mă mai trezesc cu un ban de buzunar (că de, tot nepotul ei rămân), o mâncărică la pachet și o vorbă bună. Și, uneori, cu o întâmplare de îmi vine să-mi sun toți prietenii pe loc să le-o povestesc.

Așa.

Ajung la mamaia. Mă întâmpină cu o îmbrățisare strânsă, un ”ce dor mi-a fost de tine”, un pup pe obraz. Și apoi, cu cel mai senin zâmbet din lume îmi spune:

„Auzi, da’ de ce pizda mă-tii nu treci și tu mai des pe la master?”

”Ah, și apropo de ea, mi-a zis îți spun să o suni când ajungi la mine”


Ce să le faci. Vorba aia, sunt și ei bătrâni…